plăieș

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din plai + sufixul -aș.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
plăieș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plăieș plăieși
Articulat plăieșul plăieșii
Genitiv-Dativ plăieșului plăieșilor
Vocativ plăieșule plăieșilor
  1. (în evul mediu) locuitor de la graniță însărcinat cu paza frontierei țării în părțile de munte; grănicer, străjer.
  2. locuitor de la munte; muntean.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe