plăieș

română

Etimologie

Din plai + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /pləˈjeʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului plăieș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plăieș	plăieși
Articulat	plăieșul	plăieșii
Genitiv-Dativ	plăieșului	plăieșilor
Vocativ	plăieșule	plăieșilor

1. (în evul mediu) locuitor de la graniță însărcinat cu paza frontierei țării în părțile de munte; grănicer, străjer.
2. locuitor de la munte; muntean.

Cuvinte derivate

• plăieșie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• elipsa
• lipsea

Referințe

• DEX '98 via DEX online