plomba
română
Etimologie
Din franceză plomber.
Pronunție
- AFI: /plom'ba/
Verb
| Conjugarea verbului plomba | |
| Infinitiv | a plomba |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
plombez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să plombeze |
| Participiu | plombat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a trata și a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă.
- (v.tranz.) a construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze.
- (v.tranz.) a astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online