plomba

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză plomber.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
plomba
Infinitiv a plomba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
plombez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să plombeze
Participiu plombat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a trata și a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă.
  2. (v.tranz.) a construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze.
  3. (v.tranz.) a astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe