plănui

română

Etimologie

Din plan + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /plə.nuˈi/

Verb

Conjugarea verbului plănui
Infinitiv	a plănui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	plănuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să plănuiască
Participiu	plănuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor; p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi.

   A plănui acestea ...

2. a determina, a preciza, a stabili, a hotărî.

   A plănui o faptă rea.

Sinonime

• 1: intenționa, (înv.) chibzui, medita, planifica, preconiza
• 2: inventa, premedita, (rar) precugeta

Cuvinte derivate

• plan
• plănuire
• plănuit

Traduceri

a face planuri

arabă: خطط (xáʈʈaʈa) (العربية) cehă: plánovat (čeština) chineză: 计划 (jìhuà) (中文) coreeană: 계획하다 (gyehoekhada) (한국어) daneză: planlægge (dansk) engleză: plan (English) esperanto: plani (Esperanto) finlandeză: suunnitella (suomi) franceză: projeter (français), planifier (français) germană: planen (Deutsch) greacă: σχεδιάζω (schediázo) (Ελληνικά)

italiană: progettare (italiano) japoneză: 計画する (けいかくする, keikaku suru) (日本語) maghiară: tervezni (magyar) neerlandeză: ontwerpen (Nederlands), plannen (Nederlands) poloneză: planować (polski) portugheză: planejar (português) rusă: планировать (planírovat’) (русский) spaniolă: planear (español) suedeză: planera (svenska) turcă: planlamak (Türkçe)

Etimologie

Din plănui.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru plănui.

Referințe

• DEX online