Sari la conținut

poc

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție


Interjecție

  1. cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=poc&oldid=896016”