Sari la conținut

poliță

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din slavă (veche) polica.

Pronunție

  • AFI: /'po.li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
poliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ poliță poliți
Articulat polița polițile
Genitiv-Dativ poliții poliților
Vocativ poliță poliților
  1. suport de scândură fixat orizontal pe un perete, într-un dulap etc., pe care se țin diferite obiecte.
  2. obiect de mobilier prevăzut cu asemenea suporturi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din italiană polizza.

Substantiv


Declinarea substantivului
poliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ poliță polițe
Articulat polița polițele
Genitiv-Dativ poliței polițelor
Vocativ poliță polițelor
  1. (în sistemul financiar) act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trată.

Cuvinte compuse

Expresii

  • A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva)


Traduceri

Anagrame

Referințe