pontatoare
română
Etimologie
Din pontator.
Pronunție
- AFI: /pon.ta'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului pontatoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pontatoare | pontatoare |
| Articulat | pontatoarea | pontatoarele |
| Genitiv-Dativ | pontatoarei | pontatoarelor |
| Vocativ | pontatoareo | pontatoarelor |
- persoană care înregistrează prezența muncitorilor la locul de muncă sau calitatea și cantitatea produselor efectuate de aceștia într-un anumit interval de timp.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online