pontif
română
Etimologie
Din franceză pontife.
Pronunție
- AFI: /pon'tif/
Substantiv
| Declinarea substantivului pontif | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pontif | pontifi |
| Articulat | pontiful | pontifii |
| Genitiv-Dativ | pontifului | pontifilor |
| Vocativ | pontifule | pontifilor |
- (în roma antică) preot din colegiul sacerdotal suprem, însărcinat cu supravegherea cultului religios și a celorlalți preoți; (p.ext.) grad înalt în ierarhia sacerdotală la diferite popoare; (astăzi) înalt demnitar ecleziastic, arhiereu, prelat.
- șeful suprem al Bisericii catolice; papă.
- (fig.) (adesea ir.) persoană care are pretenția sau este considerată a fi o autoritate indiscutabilă într-un anumit domeniu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online