pontif

română

Etimologie

Din franceză pontife.

Pronunție

• AFI: /pon'tif/

Substantiv

Declinarea substantivului pontif
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pontif	pontifi
Articulat	pontiful	pontifii
Genitiv-Dativ	pontifului	pontifilor
Vocativ	pontifule	pontifilor

1. (în roma antică) preot din colegiul sacerdotal suprem, însărcinat cu supravegherea cultului religios și a celorlalți preoți; (p.ext.) grad înalt în ierarhia sacerdotală la diferite popoare; (astăzi) înalt demnitar ecleziastic, arhiereu, prelat.
2. șeful suprem al Bisericii catolice; papă.
3. (fig.) (adesea ir.) persoană care are pretenția sau este considerată a fi o autoritate indiscutabilă într-un anumit domeniu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online