portar

română

Etimologie

Din poartă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /por'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului portar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	portar	portari
Articulat	portarul	portarii
Genitiv-Dativ	portarului	portarilor
Vocativ	portarule	portarilor

1. persoană însărcinată cu paza (intrării) unei întreprinderi, a unei instituții, a unei case de locuit etc.
2. boier însărcinat cu paza curții domnești (și cu alte treburi de protocol, administrative etc.).
3. sportiv dintr-o echipă care apără spațiul porții proprii spre a evita primirea de goluri.

Cuvinte derivate

• portăreasă
• portărel

Cuvinte compuse

• portar de Suceava, portarul Sucevei

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online