pospai
română
Etimologie
Din neogreacă πασπαλι (paspáli), sârbocroată paspalj.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului pospai | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pospai | invariabil |
| Articulat | pospaiul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | pospaiului | invariabil |
| Vocativ | pospaiule | invariabil |
- pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului și care se depune pe pereți și pe toate obiectele din moară; (p.gener.) pulbere albă, strat subțire (mai ales de zăpadă) care acoperă un obiect.
- (fig.) superficialitate, spoială (dovedite în efectuarea unei munci).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online