pravilă

română

Etimologie

Din slavă (veche) pravilo.

Pronunție

• AFI: /'pra.vi.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului pravilă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pravilă	pravili
Articulat	pravila	pravilile
Genitiv-Dativ	pravilii	pravililor
Vocativ	pravilă	pravililor

1. (înv.) lege (sau corp de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc).
2. lege naturală, lege a firii; (p.ext.) destin.
3. carte care conține astfel de legi.
4. normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă.
5. regulă de comportare.
6. obicei, tradiție, datină.

Cuvinte derivate

• pravilicește

Cuvinte compuse

• pravilă împărătească

Locuțiuni

• (loc.adv.) După pravilă = conform legii, legal; just, drept.
• Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal.

Expresii

• A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• prăvăli

Referințe

• DEX '98 via DEX online