praznic
Aspect
Etimologie
Din slavă (veche) prazdĩnikŭ.
Pronunție
- AFI: /ˈpraz.nik/
Substantiv
Declinarea substantivului praznic | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | praznic | praznice |
Articulat | praznicul | praznicele |
Genitiv-Dativ | praznicului | praznicelor |
Vocativ | praznicule | praznicelor |
- masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare.
- petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet.
- sărbătoare bisericească; (p.ext.) zi în care nu se lucrează.
- (înv.) aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online