patron

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Patrone.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
patron
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ patron patroane
Articulat patronul patroanele
Genitiv-Dativ patronului patroanelor
Vocativ ' '
  1. tub metalic sau de carton care conține o capsă, material exploziv, proiectil sau alice, folosit la armele de foc portative.
  2. bucată cilindrică de exploziv folosită în mine la dislocarea straturilor.


Traduceri


Declinarea substantivului
patron
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ patron patroni
Articulat patronul patronii
Genitiv-Dativ patronului patronilor
Vocativ ' '
  1. (în Roma antică) patrician care avea sub protecție oamenii liberi dintr-o clasă socială inferioară, numiți clienți.
  2. proprietar al unei întreprinderi (comerciale, industriale) care folosește muncitori salariați.
  3. (rel.) sfânt considerat drept ocrotitor al unei persoane, al unei biserici sau al unei colectivități care îi poartă numele.
  4. (înv.) persoană ocrotitoare.


Traduceri