Sari la conținut

prune

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din prună.

Pronunție

  • AFI: /ˈpru.ne/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru prună.





(English)

Etimologie

Din latină prūnum.

Pronunție


Substantiv

prune, pl. prunes

  1. (înv.) prună
  2. prună uscată
  3. (argou) babă

Sinonime

Cuvinte derivate

Etimologie

Din franceza veche proignier < prooignier.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
to prune
Infinitiv to prune
Prezent simplu
pers. 3 sg.
prunes
Trecut simplu pruned
Participiu trecut pruned
Participiu prezent pruning
  1. a curăță (un copac), a emonda
    A good grape grower will prune his vines once a year.
  2. a reduce, a scurta

Cuvinte derivate





(français)

Etimologie

Din latină pruna.

Pronunție


Substantiv

purine f., prunes pl.

  1. prună
  2. (p. ext.) țuică, rachiu
  3. (fam.) pumn, lovitură
  4. (fam.) descărcătură; (spec.) glonț
  5. (argou) proces verbal

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii