prăvălie
română
Etimologie
Origine incertă. După Tiktin, legat de prăvăli „a se învârti, a se rostogoli”, conform sărbă provalija „prăpastie” (Scriban), dar derivarea nu este convingătoare semantic. În Pravila lui Matei Basarab (1640), se vorbește de „prăvălie de vînzare de vin, care se chiamă prost cîrciumă”; de unde pare că s-ar putea presupune că în sec. XVII cuvântul era simțit mai puțin vulgar decât cârciumă, lucru imposibil dacă se pornește de la prăvăli. Derivarea din slavă pravljenije „administrație” (Candrea) nu este posibilă fonetic. Ar trebui să ne gândim la prăvărie „magazin de praf de pușcă” (conform praf), de unde s-ar fi trecut ușor la sensul de „prăvălie în general, depozit”; cu atât mai mult cu cât în limba veche se obișnuia să se arate și felul vânzării: „prăvălie de vin”.
Pronunție
- AFI: /prə.və'li.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului prăvălie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prăvălie | prăvălii |
| Articulat | prăvălia | prăvăliile |
| Genitiv-Dativ | prăvăliei | prăvăliilor |
| Vocativ | prăvălie | prăvăliilor |
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online