scormoni

română

Etimologie necunoscută. Confer a scurma, a răscoli.

Conjugarea verbului scormoni
Infinitiv	a scormoni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	scormonesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să scormonească
Participiu	scormonit
Conjugare	IV

(v.intranz. și tranz.) a căuta cu de-amănuntul, a cerceta peste tot răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală); a scotoci, a cotrobăi; (p.gener.) a căuta.
Se scormonește în buzunare.
(v.tranz.) (fig.) a pătrunde cu privirea, a scruta; a cerceta.
(v.tranz.) a face să iasă ceva la iveală (dintr-un loc ascuns, dosit); a face să se miște din loc; a stârni.
(v.tranz.) a răscoli (în adânc) pământul zgâriind, râcâind, săpând, brăzdând (pentru a căuta, a găsi ceva).
(v.tranz.) (despre păsări) a scurma.
(v.tranz.) a răscoli focul, jarul, cenușa pentru a face ca focul să se învioreze, să ardă mai bine.
(v.tranz.) (fig.) a zgândări, a ațâța, a aprinde o stare sufletească, un sentiment.
(v.intranz.) a scobi într-o materie dură; a sfredeli.