rățoi

Un rățoi

română

Etimologie

Din rață + sufixul -oi.

Pronunție

• AFI: /rə'ʦoj/

Substantiv

Declinarea substantivului rățoi
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rățoi	rățoi
Articulat	rățoiul	rățoii
Genitiv-Dativ	rățoiului	rățoilor
Vocativ	rățoiule	rățoilor

1. (ornit.) bărbătușul raței.

Cuvinte derivate

• rățoiaș

Cuvinte apropiate

• rață
• rățișoară
• rățușcă

Expresii

• Mustăți coada rățoiului = mustăți cu capetele răsucite în spirală

Traduceri

masculul raței

bosniacă: patak (bosanski) m. bulgară: паток (български) (patok) m. cehă: kačer (čeština) m. croată: patak (hrvatski) m. daneză: andrik (dansk) c. engleză: drake (English) finlandeză: ankkakukko (suomi) franceză: canard (français) m. galeză scoțiană: ràc (Gàidhlig) m., dràc (Gàidhlig) m. germană: Erpel (Deutsch) m., Enterich (Deutsch) m. germană de jos: Wart (Plattdüütsch) m., Woort (Plattdüütsch) m. greacă: αρσενική πάπια (Ελληνικά) (arsenikí pápia) f., πάπιος (Ελληνικά) (pápios) m. groenlandeză: qeerlutooq angutiviaq (kalaallisut) idiș: קאַטשער (ייִדיש) (katsher) m. irlandeză: bárdal (Gaeilge) m. italiană: anatra maschio (italiano) m. letonă: pīļtēviņš (latviešu) m. lituaniană: gaigalas (lietuvių) m.

macedoneană: патор (македонски) (pátor) m. maghiară: gácsér (magyar) neerlandeză: woerd (Nederlands) m., mannetjeseend (Nederlands) f., draak (Nederlands) m. norvegiană: andrik (norsk) m., andestegg (norsk) m. paștună: پتخ (پښتو) (patax) m. poloneză: kaczor (polski) m. portugheză: pato (português) m., marreco (português) m. rusă: селезень (русский) (sélezenʹ) m. sârbă: патак (српски / srpski) (patak) m. slovacă: káčer (slovenčina) m. slovenă: racak (slovenščina) m., racman (slovenščina) m. spaniolă: pato (español) m. suedeză: andrake (svenska) c. thailandeză: เป็ด (ไทย) (pèt) turcă: erkek ördek (Türkçe), suna (Türkçe) uzbekă: erkak oʻrdak (oʻzbekcha / ўзбекча) vlax romani: ratsoy (romani čhib) m. volapük: dök (Volapük), hidök (Volapük)

Etimologie

Din substantivul rățoi.

Pronunție

• AFI: /rə.ʦo'i/

Verb

Conjugarea verbului se rățoi
Infinitiv	a se rățoi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) rățoiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) rățoiască
Participiu	rățoit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (fam.) a se răsti la cineva, a amenința pe cineva.

Sinonime

• răcni, răsti, striga, țipa, urla, zbiera, strofoli

Cuvinte derivate

• rățoială
• rățoire
• rățoitură

Traduceri

a se adresa cuiva pe un ton ridicat, gesticulând și dându-și importanță

engleză: snap someone's head off (English), bite someone's head off (English) franceză: agresser (français) germană: anschnauzen (Deutsch), anfahren (Deutsch), anpflaumen (Deutsch), anblaffen (Deutsch) (fam.) italiană: aggredire (italiano)

portugheză: falar rispidamente (português) spaniolă: gritar a (español) suedeză: snäsa (svenska) turcă: terslemek (Türkçe), çıkışmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online