drake

Vezi și : Drake

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie drake, care provine din engleza veche *draca, prescurtare al lui *andraca (literalmente „regele rațelor”) < proto-germanică *anudrekô („conducătorul rațelor”), *anudz + proto-germanică *rekô („rege”).

Înrudit cu neerlandeza medie andrake, germana medie de jos āntreke, āntdrāke și germana veche de sus anutrehho, antrache.

Confer și ennet.

Pronunție

• AFI: /dreɪk/

Substantiv

drake, pl. drakes

1. (ornit.) rățoi

Cuvinte derivate

• sheldrake

Expresii

• ducks and drakes

Vezi și

• duck

Etimologie

Din engleza medie drake („dragon; Satana”), care provine din engleza veche draca („dragon, balaur, șarpe mare”) < proto-germanică *drakô („dragon, balaur”).

Provine din latină dracō < greacă antică δράκων (drákōn, „șarpe”), din δρακεῖν (drakeîn) < aorist al lui δέρκομαι (dérkomai, „a vedea clar”).

Confer neerlandeza medie drake și germană Drache.

Substantiv

drake, pl. drakes

1. (spec.) muscă efemeră folosită la pescuit
2. (mit.) dragon (mic), balaur (mic)
3. (ist., mil.) piesă mică de artilerie

Sinonime

• 1: drake fly

Cuvinte derivate

• earthdrake
• firedrake
• icedrake
• seadrake

Anagrame

• daker
• darke
• E.D. Ark.
• raked

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

norvegiană

(norsk nynorsk)

Variante

• (bokmål) drage

Etimologie

Din nordică veche dreki. Inevitabil din proto-germanică *drakô („dragon, balaur”).

Provine din latină dracō < greacă antică δράκων (drákōn, „șarpe”), din δρακεῖν (drakeîn) < aorist al lui δέρκομαι (dérkomai, „a vedea clar”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului drake
m.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	drake	draken	drakar	drakane

1. (mit.) dragon, balaur
2. (spec.) zmeu (de hârtie etc.)

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionary

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din suedeză veche draki, din germană medie de jos drake < proto-germanică *drakô („dragon, balaur”). Inevitabil din latină dracō < greacă antică δράκων (drákōn, „șarpe”), din δρακεῖν (drakeîn) < aorist al lui δέρκομαι (dérkomai, „a vedea clar”).

Înrudit cu daneză drage, engleză drake, faroeză dreki, germană Drache, islandeză dreki, neerlandeză draak și norvegiană drake.

Pronunție

• AFI: /ˈdrɑːˌkɛ/
•  Audio^fișier

Substantiv

Declinarea substantivului drake
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	drake	draken	drakar	drakarna
Genitiv	drakes	drakens	drakars	drakarnas

1. (mit.) dragon, balaur
2. (spec.) zmeu (de hârtie etc.)
3. (ornit.) rățoi
4. (nav., ist.) ambarcație de lemn a vikingilor, decorată cu un cap de balaur în fața navei
5. (argou, peior.) femeie dură, cotoroanță, baborniță

Sinonime

• 2: (mitol.) (rar) orm
• 3: (ornit.) ankhane, andrake
• 4: (nav., ist.) drakskepp, långskepp

Cuvinte compuse

• drakfrukt
• drakhjärta
• drakhona
• drakhuvud
• draknäste
• drakskepp
• drakslinga
• draksådd
• draktand
• rundrake

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionary