papa

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Papa, PAPA, papa-, pāpa, pāpā, papá, papà, pápa, papă, păpa, pápá

română

Etimologie

Din franceză papa.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
papă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ papă '
Articulat papa '
Genitiv-Dativ papei '
Vocativ ' '
  1. bărbat în raport cu copiii săi; tătic, tătuc, tată.


Traduceri





anglo-saxonă

(Ænglisc)

Etimologie

Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

pāpa m.

  1. (rel.) papă

Referințe





asturiană

(asturianu)

Etimologie

  1. Probabil de origine imitativă din limbajul copiilor. Confer franceză papa.
  2. Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție


Substantiv

papa m., papes pl.

  1. (fam.) papa, tătic, tătuc
  2. (rel.) papă

Sinonime

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe





catalană

(català)

Variante

Etimologie

Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție

  • AFI: /ˈpa.pə/ (oriental)
  • AFI: /ˈpa.pa/ (occidental)


Substantiv

papa m., papes pl.

  1. (rel.) papă
  2. (fam.) papa, tătic, tătuc

Cuvinte derivate

Vezi și

Etimologie

Probabil de origine imitativă.

Substantiv

papa f., papes pl.

  1. (în limbajul copiilor) gânganie, gâză

Sinonime

Cuvinte derivate

Etimologie

Din papar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru papar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru papar.

Referințe





corsicană

(corsu)

Etimologie

Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție


Substantiv

papa m.

  1. (rel.) papă

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Atestat în secolul XVII-lea; din franceză papa < probabil de origine imitativă din limbajul copiilor.

Pronunție

  • AFI: /pəˈpɑː/
  • AFI: /ˈpɑː.pə/


Substantiv

papa, pl. papas

  1. (adeseori infantil) papa, tătic, tătuc
  2. (fam.) termen de alintare pentru un bunic
  3. (rel.) parohul unei biserici greco-ortodoxe
  4. (spec.) litera P în Alfabetul fonetic NATO

Sinonime

Cuvinte apropiate

Omofone

Vezi și

Anagrame

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Probabil de origine imitativă din limbajul copiilor. Confer și maman.

Pronunție


Substantiv

papa m., papas pl.

  1. (fam.) papa, tătic, tătuc
    Il commence à parler, il dit déjà «papa» et «maman».
  2. (p.ext.) bărbat corpolent de o anumită vârstă; tati
    C'est un gros papa.

Sinonime

Cuvinte compuse

Expresii

Vezi și

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție


Substantiv

papa m., papi pl.

  1. (rel.) papă

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Paronime

Expresii

Vezi și

Referințe





letonă

(latviešu)

Etimologie

  1. Probabil de origine imitativă din limbajul copiilor. Confer franceză papa.
  2. Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

papa m.

  1. (fam.) papa, tătic, tătuc
  2. (înv.; rel.) papă

Sinonime

Referințe





latină

(Latina)

Variante

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /ˈpaː.pa/


Substantiv


Declinarea substantivului
pāpa
f. Singular Plural
Nominativ pāpa '
Genitiv pāpae '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. (în limbajul copiilor) papă; mâncare
    Cum cibum ac potionem buas ac papas vocent, matrem mammam, patrem tatam.

Vezi și

Etimologie

Inevitabil greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție

  • AFI: /ˈpaː.pa/


Substantiv


Declinarea substantivului
pāpa
m. Singular Plural
Nominativ pāpa pāpae
Genitiv pāpae pāpārum
Dativ pāpae pāpīs
Acuzativ pāpam pāpās
Ablativ pāpā pāpīs
Vocativ pāpa pāpae
  1. tată
  2. (Latină ecleziastică) episcop
  3. (Latină ecleziastică) papă
    Habemus papam!
  4. (Latină ecleziastică) patriarh

Sinonime

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe





maghiară

(magyar)

Etimologie

Probabil de origine imitativă din limbajul copiilor. Confer franceză papa.

Pronunție

  • AFI: /ˈpɒpɒ/


Substantiv

papa, pl. papák

  1. (fam.) papa, tătic, tătuc

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe





malaieziană

(Bahasa Melayu)

Etimologie

Din bapa.

Pronunție


Substantiv

papa

  1. tată

Sinonime

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din franceză papa < probabil de origine imitativă din limbajul copiilor.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
papa
m. Singular Plural
Substantiv papa papa's
Diminutiv papaatje papaatjes
  1. (fam.) papa, tătic, tătuc
  2. (spec.) litera P în Alfabetul fonetic NATO

Sinonime

Vezi și

Referințe





poloneză

(polski)

Etimologie

Probabil de origine imitativă din limbajul copiilor. Confer franceză papa.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
papa
m. Singular Plural
Nominativ papa papowie
Acuzativ papy papów
Dativ papie papom
Genitiv papę papów
Vocativ papą papami
Instrumental papie papach
Locativ papo papowie
  1. (fam.) papa, tătic, tătuc
    Mój papa zakazał mi się z nim spotykać.

Cuvinte derivate

Vezi și

Etimologie

Din germană Pappe.

Substantiv


Declinarea substantivului
papa
m. Singular Plural
Nominativ papa papy
Acuzativ papy pap
Dativ papie papom
Genitiv papę papy
Vocativ papą papami
Instrumental papie papach
Locativ papo papy
  1. (constr.) carton gudronat, carton asfaltat; (spec.) acoperiș impermeabil
    Dach tego domu jest pokryty papą.

Cuvinte derivate

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din portugheză veche papa, care provine din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție

  • AFI: /ˈpa.pɐ/ (Portugalia)


Substantiv

papa m., papas pl.

  1. (rel.) papă
  2. (p.ext.; rel.) conducătorul unei biserici
  3. (fig.) potentat, ștab, mogul
    Ele é o papa da programação orientada a objetos.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

Etimologie

Probabil în legătură cu latină pāpa < formație onomatopeică.

Substantiv

papa m., papas pl.

  1. (fam.) papă, mâncare
    "Come a papa, Joana come a papa..." — (cântec popular)
  2. (gastr.) terci de (fulgi de) ovăz, păsat de ovăz

Sinonime

Cuvinte derivate

Vezi și

Etimologie

Din papar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru papar.
  2. forma de persoana a I-a și a III-a singular la subjonctiv prezent pentru papar.
  3. forma de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru papar.

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție


Substantiv

papa m., papas pl.

  1. (rel.) papă
  2. (p.ext.; rel.) conducătorul unei biserici
  3. (fam.) papa, tătic, tătuc

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

Vezi și

Etimologie

Din limba quechua papa.

Substantiv

papa m., papas pl.

  1. (în America de Sud; bot.) (plantă și tubercul) cartof
  2. (în Río de la Plata și Chile; fam.) lucru ușor de făcut, treabă ușoară
  3. (în Río de la Plata; fam.) obiect dezirabil sau persoană dezirabilă
  4. (în El Salvador; fam.) bani
  5. (în Chile; fam.) găuri la ciorapi
  6. (în Spania; fam.) noroc, soartă, ursită, șansă
  7. (în Spania; fam.) beție

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din latină pāpa, pappa.

Substantiv

papa m., papas pl.

  1. (în Spania; gastr.) papă, mâncare (pentru bebeluși)
  2. (în Spania; fig.) fleac, vorbă de clacă; nimic, palavră

Sinonime

Cuvinte apropiate

Expresii

Referințe





swahili

(Kiswahili)

Etimologie

  1. Inevitabil din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

papa

  1. (rel.) papă
  2. (iht.) rechin

Referințe





turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din italiană papa, care provine din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție


Substantiv

papa, pl. papalar

  1. (rel.) papă

Vezi și

Referințe