rezista

română

Etimologie

Din franceză résister < latină resistere.

Pronunție

• AFI: /re.zi'sta/

Verb

Conjugarea verbului rezista
Infinitiv	a rezista
Indicativ prezent pers. 1 sg.	rezist
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reziste
Participiu	rezistat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare.

   Au rezistat până la ultimul om.

   A reszistat bine până la sfârșitul cursei.

   O încălțăminte care rezistă mult.

   O haină care rezistă la tăvăleală.

Sinonime

• se împotrivi, (înv.) (se) nevoi, (se) ține, dura, se păstra, (o) duce

Cuvinte derivate

• irezistibil
• rezistent
• rezistență
• rezistibil
• rezistor

Traduceri

a nu se lăsa învins

catalană: resistir (català) cehă: odolat (čeština) engleză: resist (English) esperanto: rezisti (Esperanto) franceză: résister (français) germană: widerstehen (Deutsch), resistieren (Deutsch) (rar) latină: resistere (Latina)

maghiară: ellenáll (magyar) papamiento: resistí/risistí (Papiamentu) portugheză: resistir (português) spaniolă: resistir (español) suedeză: motstå (svenska) turcă: karşı durmak (Türkçe), mukavemet etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online