regent

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Regent, régent

română

Etimologie

Din franceză regent < latină régens, régentis.

Pronunție

  • AFI: /re'ʤent/


Substantiv


Declinarea substantivului
regent
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ regent regenți
Articulat regentul regenții
Genitiv-Dativ regentului regenților
Vocativ regentule regenților
  1. persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din latină regēns („ordonanță; conducător, guvernator”), forma de participiu prezent pentru regō („a conduce, a guverna”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /reˈʒen/, /reˈd͡ʒent/
  • (oriental) AFI: /rəˈʒen/, /rəˈʒent/


Substantiv

regent m.f., regents pl.

  1. (ist., pol.) regent

Cuvinte apropiate


Adjectiv


Declinarea adjectivului
regent
Singular Plural
Masculin regent regents
Feminin regenta regentes
  1. regent, conducător

Referințe





daneză

(dansk)

Etimologie

Din latină regēns („ordonanță; conducător, guvernator”), forma de participiu prezent pentru regō („a conduce, a guverna”).

Pronunție

  • AFI: /ʁεˈgεnˀd/


Substantiv


Declinarea substantivului
regent
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ regent regenten regenter regenterne
Genitiv regents regentens regenters regenternes
  1. (ist., pol.) regent

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din anglo-normandă regent, care provine din franceză medie regent < latină regēns („ordonanță; conducător, guvernator”), forma de participiu prezent pentru regō („a conduce, a guverna”).

Pronunție

  • AFI: /ˈɹiːdʒənt/


Substantiv

regent, pl. regents

  1. (astăzi rar; ist.) conducător
  2. (ist., pol.) regent
    The Queen acted as regent, because the King had not yet come of age.
  3. (în SUA și Canada; educ.) membru al consiliului de conducere

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și


Adjectiv

regent (comp. more regent, sup. most regent)

  1. regent, conducător

Sinonime

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din latină regēns („ordonanță; conducător, guvernator”), forma de participiu prezent pentru regō („a conduce, a guverna”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
regent
m. Singular Plural
Substantiv regent regenten
Diminutiv regentje regentjes
  1. (ist., pol.) regent

Etimologie

Din regenen.

Pronunție

  • AFI: /ˈreːɣənt/


Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru regenen.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru regenen.

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din latină regēns („ordonanță; conducător, guvernator”), forma de participiu prezent pentru regō („a conduce, a guverna”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
regent
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ regent regenten regenter regenterna
Genitiv regents regentens regenters regenternas
  1. (ist., pol.) regent

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe