regență

română

Etimologie

Din franceză régence.

Pronunție

• AFI: /re'ʤen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului regență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	regență	regențe
Articulat	regența	regențele
Genitiv-Dativ	regenței	regențelor
Vocativ	regență	regențelor

1. guvernare provizorie, exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minoratului, absenței sau bolii unui monarh; perioadă cât durează această guvernare: persoanele (sau persoana) care guvernează în această perioadă.
2. stil în arhitectura și în artele decorative franceze la începutul sec. xVIII, caracterizat prin suplețea, grația și delicatețea elementelor decorative.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• egrenat
• generat
• gerante
• renegat

Referințe

• DEX '98 via DEX online