renaște

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din re- + a naște (după franceză renaître).

Pronunție

  • AFI: /re'naʃ.te/


Verb


Conjugarea verbului
renaște
Infinitiv a renaște
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
renasc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să renască
Participiu renăscut
Conjugare III
  1. (v.intranz.) a se naște din nou, a lua ființă.
  2. (v.intranz.) a se arăta, a se ivi din nou, a reapărea.
  3. (v.intranz.) a se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori.
  4. (v.intranz.) a se forma; a se reface.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe