reticul
română
Etimologie
Din franceză réticule < latină reticulum.
Pronunție
- AFI: /re'ti.kul/
Substantiv
| Declinarea substantivului reticul | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reticul | reticule |
| Articulat | reticulul | reticulele |
| Genitiv-Dativ | reticulului | reticulelor |
| Vocativ | reticulule | reticulelor |
- (fiz.) ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate sau de alte semne, care intră în construcția unor instrumente optice și are rolul de a permite vizarea unei direcții, efectuarea unei măsurători etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online