roză

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză rose, italiană < latină rosa, germană Rose.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
roză
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ roză roze
Articulat roza rozele
Dativ-Genitiv rozei rozelor
Vocativ roză rozelor
  1. trandafir.
  2. șlefuire specială care se dă diamantului.
  3. fereastră circulară mare, cu vitralii, așezată pe fațada catedralelor gotice, deasupra porții de intrare.

Cuvinte compuse

Expresii

  • A sta pe roze = a se găsi într-o situație favorabilă


Traduceri

Referințe