rubrică
Etimologie
Din franceză rubrique < latină rubrica.
Pronunție
- AFI: /'ru.bri.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rubrică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rubrică | rubrici |
| Articulat | rubrica | rubricile |
| Genitiv-Dativ | rubricii | rubricilor |
| Vocativ | rubrică | rubricilor |
- despărțitură (verticală sau orizontală), cuprinzând una sau mai multe coloane, într-un registru, formular, grafic etc.
- spațiu rezervat (permanent) într-o publicație periodică pentru articole dintr-un anumit domeniu.
- (înv.) titlu de pagină sau capitol care, în vechile manuscrise și cărți, se scria cu roșu.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online