sălbatică

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sălbatic.

Pronunție

  • AFI: /səl'ba.ti.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sălbatică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sălbatică sălbatice
Articulat sălbatica sălbaticele
Genitiv-Dativ sălbaticei sălbaticelor
Vocativ sălbatico sălbaticelor
  1. persoană care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești; persoană primitivă.
  2. persoană care se comportă ca un om primitiv; persoană necivilizată, înapoiată, grosolană.
  3. persoană care fuge de lume, care nu respectă conveniențele (sociale); persoană retrasă, izolată, singuratică, nesociabilă, ursuză.


Traduceri

Anagrame

Referințe