saturație

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză saturation < latină saturatio, saturationis.

Pronunție

  • AFI: /sa.tu'ra.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
saturație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ saturație invariabil
Articulat saturația invariabil
Genitiv-Dativ saturației invariabil
Vocativ saturație invariabil
  1. stare a unui compus chimic care nu mai conține valențe libere și deci nu mai poate adiționa alte elemente în molecula lui; stare a unei soluții în care nu se mai poate dizolva o nouă cantitate din substanța dizolvată; stare a unui mediu gazos în care nu se mai poate evapora o nouă cantitate dintr-un anumit lichid; stare a unui sistem chimic, fizic sau tehnic pentru care o anumită mărime caracteristică a atins valoarea ei maximă.
  2. stare de intensitate maximă a unui fenomen, satisfacere maximă a cuiva; (p.ext.) plictiseală, oboseală, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe