falcă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Refăcut din fălci (pluralul învechit al lui falce < latină falx, falcis).

Pronunție

  • AFI: /'fal.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
falcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ falcă fălci
Articulat falca fălcile
Dativ-Genitiv fălcii fălcilor
Vocativ falcă fălcilor
  1. fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; (la oameni) maxilar; (la animale) mandibulă.
  2. partea inferioară a obrazului.
  3. (la insecte) maxilă.
  4. (tehn.) element al unui dispozitiv sau al unei mașini, care servește la prinderea unui obiect, a unui material etc., la sfărâmarea ori deformarea unui material etc.

Cuvinte derivate

Expresii

  • Cu o falcă în cer și (cu) alta (sau una) în pământ = a) (în basme) cu gură enormă, larg deschisă pentru a înghiți tot ce-i iese în cale; b) foarte furios, gata să se certe cu violență


Traduceri

Anagrame

Referințe