scăpăta

Vezi și : scapătă, scăpătă, scăpată, scăpata

română

Din latină *excapitare.

Conjugarea verbului scăpăta
Infinitiv	a scăpăta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	scapăt
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să scapete
Participiu	scăpătat
Conjugare	I

(v.intranz.) (pop.; despre soare, lună și alți aștri; la pers. 3) a coborî spre asfințit; a apune, a asfinți.
(v.intranz.) a aluneca în jos, a cădea, a se cufunda.
(v.intranz.) (despre ochi, priviri) a luneca, a se abate de pe obiectul fixat (din cauza oboselii).
(v.intranz.) a sărăci.

Din scăpăta.