Sari la conținut

seamăn

De la Wikționar, dicționarul liber

Variante

Etimologie

Din a semăna (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /ˈse̯a.mən/


Substantiv


Declinarea substantivului
seamăn
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ seamăn semeni
Articulat seamănul semenii
Genitiv-Dativ seamănului semenilor
Vocativ seamănule semenilor
  1. cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om).

Locuțiuni

Expresii

  • A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare


Traduceri

Etimologie

Din semăna.

Verb

  1. (considerat eronat) forma de persoana a I-a singular la prezent pentru semăna.
  2. (considerat eronat) forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru semăna.

Sinonime

Anagrame

Referințe