semincer

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sămânță + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /se.min'ʧer/


Substantiv


Declinarea substantivului
semincer
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ semincer seminceri
Articulat semincerul semincerii
Genitiv-Dativ semincerului semincerilor
Vocativ semincerule semincerilor
  1. arbore dintr-o pădure lăsat la tăierea pădurii pentru sămânță în vederea regenerării naturale a suprafeței din jur; plante lăsate neculese o dată cu restul recoltei pentru a servi ca plante de sămânță.
  2. lot dintr-o cultură agricolă destinat producerii semințelor pentru asigurarea materialului necesar însămânțărilor.
  3. știulete de porumb nedezghiocat păstrat pentru sămânță.


Traduceri

Anagrame

Referințe