solist

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză soliste.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
solist
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ solist soliști
Articulat solistul soliștii
Dativ-Genitiv solistului soliștilor
Vocativ solistule soliștilor
  1. cântăreț sau instrumentist care execută o compoziție muzicală (sau o parte dintr-o compoziție muzicală) concepută pentru o singură voce sau pentru un singur instrument.
  2. dansator care execută singur o piesă coregrafică sau care deține un rol principal într-o compoziție coregrafică de ansamblu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe