sonată

română

Etimologie

Din franceză sonate, italiană sonata, germană Sonate.

Pronunție

• AFI: /so'na.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului sonată
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sonată	sonate
Articulat	sonata	sonatele
Genitiv-Dativ	sonatei	sonatelor
Vocativ	sonată	sonatelor

1. bucată muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită din trei sau patru părți, deosebite între ele ca structură, tonalitate, ritm etc., dar care se completează într-o succesiune logică și unitară.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anosta

Referințe

• DEX '98 via DEX online