spectru

română

Etimologie

Din franceză spectre, germană Spektrum.

Pronunție

• AFI: /'spek.tru/

Substantiv

Declinarea substantivului spectru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spectru	spectre
Articulat	spectrul	spectrele
Genitiv-Dativ	spectrului	spectrelor
Vocativ	spectrule	spectrelor

1. ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiții determinate, o mărime dată.
2. ansamblul imaginilor obținute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiației electromagnetice complexe.
3. totalitatea liniilor de fluid în mișcare, a liniilor de câmp dintr-un magnet etc.
4. totalitate a radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc, dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență (și înregistrate).
5. fantasmă, fantomă.
6. (fig.) ceea ce produce îngrijorare, spaimă; pericol iminent.

Cuvinte compuse

• spectru atomic
• spectru electromagnetic
• spectru molecular
• spectru optic
• spectru vizibil

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online