spornic

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) sporĩnŭ.

Pronunție

  • AFI: /'spor.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
spornic
Singular Plural
Masculin spornic spornici
Feminin spornică spornice
Neutru spornic spornice
  1. îmbelșugat, abundent, bogat, mult; productiv.
  2. (despre alimente) care ține mult, care nu se consumă repede; economic.
  3. (fig.) (pop.) vorbăreț.
    Spornic la vorbă.
  4. care are spor la treabă; harnic, vrednic.
  5. care prilejuiește o acțiune cu spor, care se face cu spor; la care se lucrează cu spor.


Traduceri

Anagrame

Referințe