spurcăciune

română

Etimologie

Din a spurca + sufixul -ăciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului spurcăciune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spurcăciune	spurcăciuni
Articulat	spurcăciunea	spurcăciunile
Genitiv-Dativ	spurcăciunii	spurcăciunilor
Vocativ	spurcăciune	spurcăciunilor

1. lucru spurcat, grețos; scârnăvie, murdărie.
2. (fig.) faptă sau vorbă murdară; trivialitate.
3. termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; (p.ext.) monstru.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online