spurcăciune
română
Etimologie
Din a spurca + sufixul -ăciune.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului spurcăciune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spurcăciune | spurcăciuni |
| Articulat | spurcăciunea | spurcăciunile |
| Genitiv-Dativ | spurcăciunii | spurcăciunilor |
| Vocativ | spurcăciune | spurcăciunilor |
- lucru spurcat, grețos; scârnăvie, murdărie.
- (fig.) faptă sau vorbă murdară; trivialitate.
- termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; (p.ext.) monstru.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online