spurcat

română

Din verbul a spurca.

Declinarea substantivului spurcat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spurcat	spurcate
Articulat	spurcatul	spurcatele
Genitiv-Dativ	spurcatului	spurcatelor
Vocativ	spurcatule	spurcatelor

Din verbul a spurca.

Declinarea adjectivului spurcat
	Singular	Plural
Masculin	spurcat	spurcați
Feminin	spurcată	spurcate
Neutru	spurcat	spurcate

murdar; respingător, scârbos, scârnav.
(fig.) (despre vorbe) trivial, vulgar.
(despre alimente) care a venit în contact cu ceva scârbos, murdar și nu mai poate fi mâncat; (despre vase) în care (din același motiv) nu se pun alimente pentru oameni.
oprit, interzis de biserică (în posturi).
(fig.) (despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) vrednic de dispreț; mârșav, ticălos.
(despre lucruri, fapte etc.) odios, nesuferit; rău, nedrept.
(fig.) (adesea substantivat) eretic, păgân.

Din spurca.