spurcat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a spurca.

Pronunție

  • AFI: /spurˈkat/


Substantiv


Declinarea substantivului
spurcat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spurcat spurcate
Articulat spurcatul spurcatele
Genitiv-Dativ spurcatului spurcatelor
Vocativ spurcatule spurcatelor
  1. faptul de a (se) spurca.
  2. (reg.; concr.) excremente.


Traduceri

Etimologie

Din verbul a spurca.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
spurcat
Singular Plural
Masculin spurcat spurcați
Feminin spurcată spurcate
Neutru spurcat spurcate
  1. murdar; respingător, scârbos, scârnav.
  2. (fig.) (despre vorbe) trivial, vulgar.
  3. (despre alimente) care a venit în contact cu ceva scârbos, murdar și nu mai poate fi mâncat; (despre vase) în care (din același motiv) nu se pun alimente pentru oameni.
  4. oprit, interzis de biserică (în posturi).
  5. (fig.) (despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) vrednic de dispreț; mârșav, ticălos.
  6. (despre lucruri, fapte etc.) odios, nesuferit; rău, nedrept.
  7. (fig.) (adesea substantivat) eretic, păgân.

Expresii

  • Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare


Traduceri

Etimologie

Din spurca.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru spurca.

Referințe