stavilă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) stavilo.

Pronunție

  • AFI: /'sta.vi.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
stavilă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stavilă stavili
Articulat stavila stavilile
Genitiv-Dativ stavilii stavililor
Vocativ stavilă stavililor
  1. construcție mobilă sau parte mobilă a unei construcții, manevrată manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgătoare sau pentru a îndrepta spre alt făgaș cursul unei ape; (p.restr.) fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului, care, coborându-se sau ridicându-se, opresc apa sau îi dau drumul, după necesitate.
  2. îngrămădire de bușteni, de crengi, de pământ etc. aduse de ape (la cotitura unui râu) și care îi împiedică cursul.
  3. (p.gener.) piedică (materială), barieră.
  4. (fig.) opoziție, împotrivire; greutate, dificultate.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A pune stavilă gurii = a-și impune tăcere, a se reține de a spune ceva


Traduceri

Anagrame

Referințe