stor

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un stor

română

Etimologie

Din franceză store < latină storea.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
stor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stor storuri
Articulat storul storurile
Dativ-Genitiv storului storurilor
Vocativ ' '
  1. perdea de țesătură, de împletitură sau din scândurele subțiri, orizontale, paralele și mobile, care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, destinatăferească interiorul unei încăperi de razele soarelui.
    Fereastră cu storuri.
    Trage storul la geam.

Sinonime


Traduceri

Referințe





daneză

(dansk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

stor

  1. mare, larg





norvegiană

(norsk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

stor

  1. mare, larg
  2. respectabil, respectat





suedeză

(svenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție


Adjectiv

stor - större - störst

  1. mare, larg

Cuvinte derivate