strechea

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din streche.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
strechea
Infinitiv a strechea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
strechez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să strecheze
Participiu strecheat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre animale) a porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; (fig.) (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație; a înnebuni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe