goană

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a goni (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /'go̯a.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
goană
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ goană goane
Articulat goana goanele
Genitiv-Dativ goanei goanelor
Vocativ goană goanelor
  1. deplasare cu pași mari și repezi; urmărire în fugă.
  2. viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o ființă.
  3. vânătoare (cu gonaci și câini); haită.
  4. (rar) prigoană, persecuție.
  5. (pop.) împerechere a vacii cu taurul.

Locuțiuni

  • (loc.vb.) A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări.


Traduceri

Anagrame

Referințe