goană

română

Etimologie

Din a goni (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /'go̯a.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului goană
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	goană	goane
Articulat	goana	goanele
Genitiv-Dativ	goanei	goanelor
Vocativ	goană	goanelor

1. deplasare cu pași mari și repezi; urmărire în fugă.
2. viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o ființă.
3. vânătoare (cu gonaci și câini); haită.
4. (rar) prigoană, persecuție.
5. (pop.) împerechere a vacii cu taurul.

Locuțiuni

• (loc.vb.) A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• agona

Referințe

• DEX '98 via DEX online