streche

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din bulgară стрък (străk).

Pronunție

  • AFI: /'stre.ke/


Substantiv


Declinarea substantivului
streche
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ streche streche
Articulat strechea strechele
Genitiv-Dativ strechei strechelor
Vocativ streche strechelor
  1. nume dat mai multor specii de insecte foarte vătămătoare pentru animalele domestice:
    1. (și în sintagma strechea vitelor) insectă de mărimea unei albine, cu corpul păros, negru sclipitor, ale cărei larve trăiesc ca paraziți sub pielea vitelor cornute mari, hrănindu-se cu sângele lor (Hypoderma bovis).
    2. (și în sintagma strechea oilor) insectă mare de culoare brună-cenușie, păroasă, care își depune larvele în nările oilor, de unde ajung în sinusurile frunții, producând moartea animalelor (Oestrus ovis).
    3. (și în sintagma strechea cailor) insectă mare de culoare galbenă-brună, păroasă, care își depune ouăle pe corpul sau pe coama cailor, de unde larvele ajung în intestin (Gastrophilus equi).
    4. insectă cu abdomenul oval, cu picioarele păroase, care își depune ouăle pe părul căprioarelor și al cerbilor (Hypoderma diana și actaeon).
  2. neliniște, spaimă provocată animalelor de insectele descrise mai sus.
  3. furie subită, acces de nebunie.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A da strechea în cineva ori a-l lovi (sau a-l apuca) pe cineva strechea = a) (despre animale) a fi atacat de streche; a da semne de neliniște; (în special) a fugi orbește, fără motiv aparent; b) (despre oameni) a se purta ciudat; (în special) a se agita fără motiv, a fi plin de neastâmpăr


Traduceri

Referințe