stricni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) strŭknonti.

Pronunție

  • AFI: /strik'ni/


Verb


Conjugarea verbului
stricni
Infinitiv a stricni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
stricnesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să stricnească
Participiu stricnit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a cresta, a înțepa cu stricneaua un animal bolnav, pentru a-i lua sânge.
  2. (v.tranz.) a plesni pe cineva cu biciul (până dă sângele).
  3. (v.tranz.) a spinteca peștele pentru a-l curăța.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /strik'ni/


Verb


Conjugarea verbului
stricni
Infinitiv a stricni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
stricnesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să stricnească
Participiu stricnit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (rar) a striga, a răcni.


Traduceri

Anagrame

Referințe