spinteca

Vezi și : spintecă

română

Conjugarea verbului spinteca
Infinitiv	a spinteca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	spintec
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să spintece
Participiu	spintecat
Conjugare	I

(v.tranz.) a despica cu un instrument ascuțit trupul (sau o parte a trupului) unei ființe, printr-o tăietură lungă și adâncă.
(v.tranz. refl. recipr.) a (se) înjunghia, a (se) ucide (prin înjunghiere).
(v.tranz.) a despica un material fibros, metalic etc. în lungul fibrelor, al direcției de orientare a cristalelor etc.
(v.tranz.) (fig.) a străbate spațiul (cu iuțeală).
(v.tranz.) a sfâșia, a rupe (haine, stofe).

Din spinteca.