strună
Aspect
Etimologie
Din slavă (veche) struna.
Pronunție
- AFI: /'stru.nə/
Substantiv
Declinarea substantivului strună | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | strună | strune |
Articulat | struna | strunele |
Genitiv-Dativ | strunei | strunelor |
Vocativ | strună | strunelor |
- fir elastic confecționat din metal, din intestine de animale etc. care se întinde pe unele instrumente muzicale și produce, prin vibrare, sunete; coardă.
- sfoară bine întinsă, făcută din fire elastice și răsucite, destinată să țină întinsă pânza ferăstrăului.
- fir plastic sau metalic de care se leagă cârligul unei unelte de pescuit.
- parte a frâului care înconjură bărbia calului și se prinde de cele două capete ale zăbalei.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a fi de aceeași părere cu cineva pentru a-i câștiga simpatia, favoarea; a linguși pe cineva
- (adverbial) A merge strună = a merge foarte bine
- A ține (pe cineva) în strună = a înfrâna, a ține din scurt (pe cineva)
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online