Sari la conținut

sugel

De la Wikționar, dicționarul liber
Sugel

Etimologie

Din latină sūgĭllum, rezultatul unei contaminări a lui sĭgĭllum („pecete”) cu sūgillāre („a face vânătăi”) (Pușcariu, Dimin., 172; REW 7903), confer italiană sugello („sigiliu”) și, pentru confuzia ambelor cuvinte, Vitt. Pisani, IF, LIII, 22-3. Contaminarea cu suge (Tiktin; Candrea), nu pare o ipoteză necesară.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
sugel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sugel sugei
Articulat sugelul sugeii
Genitiv-Dativ sugelului sugeilor
Vocativ sugelule sugeilor
  1. (bot.) (Lamium purpureum) mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe.
  2. (med.) (pop.) panarițiu.

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe