dop

română

Etimologie

Din dialectul săsesc dop.

Pronunție

• AFI: /dop/

Substantiv

Declinarea substantivului dop
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dop	dopuri
Articulat	dopul	dopurile
Genitiv-Dativ	dopului	dopurilor
Vocativ	dopule	dopurilor

1. bucată de plută, de cauciuc, de sticlă etc. cu care se astupă deschizătura unei sticle, a unul vas îngust etc.; astupuș.
2. bucată de lemn care astupă deschizătura de sus a fluierului, a cavalului etc., lăsând o gaură mică prin care se suflă.
3. piesă de metal cu care se închide o conductă.
4. cerumen adunat în canalul auditiv extern al urechii, care împiedică auzul.

Cuvinte derivate

• dopușor
• îndopa

Expresii

• (Mare) cât un dop sau dop de saca = (despre oameni; glumeț) mic și îndesat; bondoc

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online