sătura

Vezi și : satura, satură, sătură

română

Din latină saturare.

Conjugarea verbului (se) sătura
Infinitiv	a (se) sătura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) satur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) sature
Participiu	săturat
Conjugare	I

(v.refl. tranz.) a (-și) potoli pe deplin foamea sau setea, a (se) îndestula cu mâncare sau cu băutură.
(v.refl. tranz.) (fig.) a fi sau a face să fie pe deplin mulțumit, satisfăcut (de sau cu ceva).
(v.refl. tranz.) (fig.) a fi sau a face să fie sătul, plictisit, dezgustat, scârbit de ceva sau de cineva.

(loc.adv.) Pe săturate = în cantitate suficientă pentru potolirea deplină a foamei sau a setei.

Din sătura.