tăbliță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tablă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /tə'bli.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăbliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăbliță tăblițe
Articulat tăblița tăblițele
Genitiv-Dativ tăbliței tăblițelor
Vocativ tăbliță tăblițelor
  1. diminutiv a lui tablă.
  2. placă dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători.
  3. (la romani) placă mică acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria cu un stilet.
  4. (înv.) carnețel în care se notau diverse fapte, maxime etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe