tăbliță

română

Etimologie

Din tablă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /tə'bli.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tăbliță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăbliță	tăblițe
Articulat	tăblița	tăblițele
Genitiv-Dativ	tăbliței	tăblițelor
Vocativ	tăbliță	tăblițelor

1. diminutiv a lui tablă.
2. placă dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători.
3. (la romani) placă mică acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria cu un stilet.
4. (înv.) carnețel în care se notau diverse fapte, maxime etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• băltița
• bălțați

Referințe

• DEX '98 via DEX online