condei

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din neogreacă κονδιλι (kondíli).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
condei
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ condei condeie
Articulat condeiul condeiele
Genitiv-Dativ condeiului condeielor
Vocativ condeiule condeielor
  1. unealtă de scris în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; toc (împreună cu penița).
  2. (fig.) trăsătură de condei; (p.ext.) moment, clipă.
  3. (înv.) nume dat unor instrumente cu care se scria.
  4. creion pentru înnegrirea sprâncenelor.
  5. (fig.) mod de a scrie bine, îndemânare la scris, talent scriitoricesc.
  6. par lung care, împreună cu lopata, formează cârma plutei.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Ca din condei = regulat, ordonat, frumos
  • A trage condeiul = a încărca la socoteală
  • Dintr-un condei sau dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată
  • A avea condei = a scrie ușor (și bine), a avea talent la scris
  • A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu meșteșug; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei


Traduceri

Anagrame

Referințe