condei
română
Etimologie
Din neogreacă κονδιλι (kondíli).
Pronunție
- AFI: /kon'dej/
Substantiv
| Declinarea substantivului condei | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | condei | condeie |
| Articulat | condeiul | condeiele |
| Genitiv-Dativ | condeiului | condeielor |
| Vocativ | condeiule | condeielor |
- unealtă de scris în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; toc (împreună cu penița).
- (fig.) trăsătură de condei; (p.ext.) moment, clipă.
- (înv.) nume dat unor instrumente cu care se scria.
- creion pentru înnegrirea sprâncenelor.
- (fig.) mod de a scrie bine, îndemânare la scris, talent scriitoricesc.
- par lung care, împreună cu lopata, formează cârma plutei.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- Ca din condei = regulat, ordonat, frumos
- A trage condeiul = a încărca la socoteală
- Dintr-un condei sau dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată
- A avea condei = a scrie ușor (și bine), a avea talent la scris
- A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu meșteșug; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online